In 1848 Vasile Alecsandri a scris o spumoasa povestire, surprinzatoare si azi prin modernitate, in care un francez, calator in Est, se opreste la Braila si, dupa citeva peripetii ajunge la baile de la Balta Alba, un spatiu enigmatic, amestec de arhaic si modern, de Orient si Occident. Gaseste aici o lume ciudata, "caraghioasa", cum spunea chiar Alecsandri intr-o scrisoare. Calatorul strain ce vine cu retina proaspata dintr-o lume civilizata nu inceteaza sa se tot mire de ceea ce vede. La marginea Europei, spre surprinderea sa, calatorul gaseste o lume a contrastelor, amestec rar de primitivism si civilizatie. Acelasi spatiu este descris dupa aproximativ un veac si jumatate, dar nu mai e vazut din perspectiva calatorului strain ci dimpotriva, din interior, de un om al locului, nascut, crescut, plecat si intors la Balta Alba.

Nu se mai amesteca primitivismul oriental cu civilizatia occidentala, acum binomul are alti termeni: kitsch si utopie.

La Editura Eminescu scriitorul brailean Vasile Datcu publica un "roman ultramodern romanesc", intitulat usor enigmatic "Vesnicia cu patent" (200 p.) format din treizeci de capitole. Locul actiunii e, cum altfel, Balta Alba, satul copilariei sale nazdravane. Timpul narativ e o dulce pendulare intre "atunci" si "acum", intre copilarie si maturitate, perioada in care se intoarce ca taran de week-end la casa cu ecouri tirzii si isi cultiva o batista de ogor.

Cele treizeci de povestiri formeaza un text-puzzle, cu unele fragmente bine imbinate, dar si cu mari goluri epice. "Romanul", cum ii place autorului sa-si numeasca povestirile adunate in volum prezinta intr-o cronologie ambigua, cu o voce narativa distincta si cu numeroase personaje ciudate, o cronica in raspar a vietii dintr-un sat romanesc in primii ani de dupa iesirea din comunism. Numai asa anecdotica aiuritoare, grotescul si absurdul prezente