Lucian Postu Imi propusesem sa scriu despre duhorile grele din presa de pe Bahlui, despre ofensiva fara rusine a scursurilor morale si intelectuale, despre canalizarea care isi face loc, cu coatele si cu intestinul gros, in capul mesei.
M-am razgandit. Nu doar de scarba. Ci fiindca mi-au murit doi oameni.
Pe primul il cheama Dan Goanta. Parea un motan masiv, cu stramosi din lumea ursilor. Avea o barba tepoasa si o vorba flegmatica, aparent cinica, de om care-a vazut si-a priceput multe. Cu toate astea, la 51 de ani, ramasese un fel de copil mare, care stie ca domnii care-l imping pe scena scot bani din asta, dar nu indrazneste sa le spuna ca ar avea nevoie de bani pentru un pachet de biscuiti.
Daca n-ati fost prea ocupati cu alte treburi mai importante, pe Dan Goanta l-ati putut auzi la BBC si Europa FM, l-ati putut vedea la TVR si l-ati putut citi in "Dilema". N-o sa va povestesc, desigur, cum scria Dan Goanta. As putea sa va spun doar cum a ridicat de la pamant departamentul de informatii de la Europa FM si cum a fost impins, dupa ce a terminat treaba, de pe acoperis.
As mai putea sa va spun cum a descoperit biscuitii de 2.000 de lei pachetul si jurnalul de stiri TV fara nici o camera video. O sa va spun insa doar atat: Dan Goanta era un spadasin intr-o lume de batausi. Un grizzly pasnic, impins in rapa de balele unor javre de mahala.
Al doilea om care mi-a murit e o femeie pe care n-am cunoscut-o: Ana Politovskaia. Avea patruzeci si ceva de ani, doi copii, si scria despre Cecenia, Putin si minunata democratie ruseasca. Asa ca mai intai a facut o intoxicatie grava, de la un ceai baut intr-o cursa Aeroflot. Apoi, zilele acestea, a fost impuscata cu patru gloante. La Moscova, desigur. Se stie, acolo criminalitatea e la un nivel foarte ridicat, in ciuda eforturilor permanente depuse de guvern.
Pe Dan Goanta il citeam c
