Prin aducerea fostului senator PSD George Maior la conducerea Serviciului Român de Informatii (SRI), presedintele Basescu a reusit sa dea trei lovituri dintr-o data: i-a umilit public pe liberali, avertizându-i ca se poate guverna si fara ei, si-a creat un potential aliat (PSD) si a dat satisfactie sistemului, alegând un om agreat de acesta. George Maior este fiul fostului deputat PDSR, Liviu Maior, un apropiat al lui Ion Iliescu, ginerele scriitorului Augustin Buzura care a stat in fruntea Institutului Cultural Român mai bine de zece ani, si finul de cununie al senatorului Ioan Talpes, fost, intre altele, sef al Serviciului de Informatii Externe. La doar 38 de ani George Maior devine director al SRI, dupa ce in perioada guvernarii Nastase ocupase fotoliul de secretar de stat la MApN, iar anterior a avut mai mult functii diplomatice. Cariera sa ar fi fost probabil mai putin spectaculoasa fara aceste legaturi familiale cu sistemul de putere. Sistem intretinut pe dedesubt mai degraba prin increngaturi personale si de interese decât prin conexiuni si reguli institutionale. De aceea, George Maior, ca sef al celui mare serviciu secret autohton, va reusi sa se impuna mai intâi datorita acestor relatii si abia apoi folosindu-si calitatile personale. Numindu-l pe Maior la SRI, Traian Basescu a asigurat o anumita continuitate la Serviciul Român de Informatii printr-o persoana care nu va fi neglijata sau manipulata de ofiterii serviciului, cum s-a intâmplat in perioada lui Costin Georgescu, director SRI adus de fostul presedinte Constantinescu. Pe de alta parte, Traian Basescu anuleaza din start suspiciunile social-democratilor ca presedintele ar putea folosi serviciul de spionaj intern in propriile jocuri de putere, atragând in acelasi timp de partea sa bunavointa PSD. La investirea lui George Maior, atât noul director al SRI, cât si predecesorul sau, dar mai ales seful statu