Printul din Viscri.
Interesul mostenitorului coroanei britanice pentru satele sasesti din Ardeal a renascut speranta ca ele ar putea fi salvate. Daca la inceput totul parea o metafora, acum poezia s-a adeverit. Viscri, stravechea cetate din hinterlandul Brasovului, s-a reintors la viata. Puse fata in fata, cele doua reportaje pe care le despart patru ani, certifica un posibil miracol. Poate ca satul romanesc are, totusi, viitor
In urma cu patru ani...
"Transilvania - Dulce patrie"
Linistea tragica a marilor sate parasite de catre sasi se lasa descoperita cu incetul. Inima profunda a Transilvaniei este aici, printre zidurile stravechilor case, pe sub boltile crapate ale portilor, in lemnul putred al obloanelor in spatele carora nu mai locuieste nimeni. Soarele arzator al inceputului de vara face ca decrepitudinea teribila a acestor locuri sa para si mai evidenta, si mai cruda. Superbele biserici fortificate ale unor secole trecute sunt pustii, portile uriase din lemn nu se mai deschid astazi decat in fata turistilor starniti de marele zvon: sasii se intorc acasa. Chiar se intorc? Am fost la Crit si am vazut colosala biserica din piatra ale carei ziduri stau sa se prabuseasca, am vazut scoala din vecinatate, gigantica, cu ochii ferestrelor smulsi, gaunosi, plansi de igrasie, am vazut ierburile inalte mancand constructii ce pareau cladite pentru eternitate, si pe ultimii dintre sasii ramasi, batrani si singuri si exclusivisti, bantuind printre ele. Am vazut marile orgi medievale ale bisericilor sasesti tacand in umbra si ulitele acestor sate-cetate strabatute de fizionomii care nu apartin acestor locuri.
Am fost la Mesendorf si am intrat in curtea unui batran sas care a refuzat sa plece si care astazi, la cei 90 de ani ai sai, pluteste printre amintiri si printre coarne de cerb pe care le-a adunat din padurile locu
