Bisericuta de lemn din Leleasca detine recordul de varsta printre suratele ei din Oltenia si Muntenia. Are aproape 500 de ani si taranii o venereaza. Trupul ei de lemn afumat este sufletul satului.

Pregatirea

In aerul rece al diminetii de toamna, peste satul Leleasca pluteste asteptarea unei mari bucurii. E intuneric inca, dar femeile sunt la porti. De cu seara, au copt in cuptoarele mari, de lut, colaci de grau nou, peste care au pus apasat, cu evlavie si speranta, pecetea pristolnicului. Au fiert sarmale si au fript pui fragezi, iar miresmele bucatelor au plutit in aer pana noaptea, tarziu, prevestind un praznic bogat. Acum se striga peste ulucile gardului si pornesc grupuri-grupuri pe drumul ce urca, pe sub padure, spre coasta. Grabite si maruntele, merg in sir, ca niste furnici, ducand pe cap cosuri mari, acoperite cu stergare. Te apropii sa le dai binete si le vezi camasile vechi, cusute cu altite, si basmalele negre, cu flori si cu ciucuri lungi. In crestet, peste basma, sta ca un covrig glabnica, o basma groasa, rasucita si stransa, peste care si-au pus cosarcile, facute din coaja de salcie, pline cu bucate si sticle cu vin. Nu zabovesc la vorba, pentru ca se grabesc. Abia cand trec de palcul de brazi ce inconjoara biserica se opresc. Slava Domnului ca-i acolo! Nu le-a furat-o nimeni de ieri pana azi. Bisericuta lor batrana le-asteapta. Biserica lor, mostenita din mosi-stramosi. Matca satului si a credintei lor stramosesti. O minune de biserica veche, din lemn, ba chiar cea mai veche din cate exista in sudul tarii: Biserica de lemn din Leleasca, in nordul judetului Olt, din podisul Cotmenei. Astazi, ea va fi resfintita, dupa reparatiile si restaurarile ce s-au facut. Ultima resfintire a fost in 1942, in plin razboi, cand mamele si bunicile lor au facut aceleasi pregatiri de mare sarbatoare, chiar daca barbatii le erau pe front. Toate fem