- Diverse - nr. 198 / 9 Octombrie, 2006 Pentru cultura preistorica din Carpati si in continuare pentru cultura preistorica daca si daco-romana, ca si pentru cultura romana, HORA reprezinta o dominanta culturala. Prin polimorfismul, polisimbolismul si polivalenta ei culturala este cea mai complexa si evoluata fata de celelalte dansuri in cerc (de tip horal) din intreg sud-estul Europei. Ca activitate culturala, hora romaneasca depaseste formele esentiale de manifestare coreica, pentru ca se desfasoara pe toate planurile culturii _ metafizica, mitologie, magie, literatura, plastica, muzica, ludica. In toate aceste domenii, hora reflecta o conceptie despre lume, despre viata, de ordin mitologic, cu radacini in Solarismul si Uranismul geto-dac si implicit in cosmismul la romani. Intreaga mitologie romana recurge la seviciile Horei prin riturile de trecere (a nasterii, a initierii puberale, nuptiale, funerare), riturile de participare, riturile de prosperitate, riturile de munca (agrara, pastorala), riturile medicale. In arheologie, cele mai semnificative descoperiri se refera la dansurile magico-mitice in cerc de tip horal. Doua vase cucuteniene atesta prin ceramica existenta horei in neo-eneolitic. Un vas caramiziu descoperit la Frumusica (jud. Botosani) inchipuie sase nuduri de femei, vazute din spate, cu capetele plecate inauntru pentru sustinerea unui obiect, cu umerii, mainile si laturile talpilor lipite si asezate intr-un cerc inchis. Al doilea vas, descoperit in localitatea Dragusani (jud. Suceava) are pe suprafata lui corpuri femeiesti stilizate in opt colonete aparente, cu soclurile si capitelurile ingemanate . Iconografia horei in structura arhaica locala de pe teritoriul Daciei este marcata de un relief votiv, descoperit la Stolna (jud. Cluj), in care sunt figurate 5 tinere care se tin de mana in genul jucatorilor de la hora din vremea noastra. Iconografia ho