Portretul-robot schitat de presedintele Basescu, in prezenta onor directorilor Maior si Saftoiu, corespunde imaginii curente a Serviciilor de Informatii occidentale.
Vernisaj civil, robot de lux. Insa unitatea de masura interna a oricarei institutii romanesti, de la sindicatul bibliotecarilor la SRI si SIE, e distanta de actuala fosta Securitate. Din acest complicat punct de vedere, declaratiile presedintelui lasa nelamuriri si repeta clisee de mare circulatie.
E, desigur, adevarat ca Serviciile de Informatii s-au scuturat de frunzisul fostei Securitati. Mentionind doar epurarea ofiterilor din Directiile I si VI, presedintele s-a plasat in inima unei scheme dubioase. Ea distinge intre Securitatea Buna si Securitatea Rea, stabilind astfel ca Iadul a lucrat cu doua sectii, dintre care una avea cel putin jumatate de norma in Rai.
Adevarat, Directia I (informatii interne) si Directia VI (cercetari penale) au dus greul. Au arestat, au batut si au inscenat procese 24 din 24.
Ce au facut celelalte patru Directii? Au batut mai putin, dar: au umplut regimul comunist de venituri si informatii economice, i-au aparat demnitarii, au sigilat granitele si i-au ucis pe cei care au zgiriat sigiliul, au copt dosare de spionaj cu care au astupat gurile cirtitorilor, in sfirsit, au asigurat service-ul violentei de stat.
Ideea dupa care Securitatea a fost o organizatie patriotica silita sa coexiste cu politia politica e o aberatie scornita de Parlamentul Romaniei, in calitate de constructor legislativ al postcomunismului ex-comunist.
A doua observatie discutabila a presedintelui priveste noua realitate functionala a Serviciilor de Informatii. Asa cum sustine presedintele, astazi, Serviciile apara cetateanul. Ele nu mai au rolul de a proteja o dictatura. Insa aceasta situatie e, in primul rind, rodul schimbarii de regi
