- Diverse - nr. 198 / 9 Octombrie, 2006 - interviu cu preotul paroh Alexandru Pop - In scurta mea sedere in satul Urisiu de Jos am cunoscut oameni deosebiti, care nu si-au ascuns recunostinta fata de cel care, de ani buni, ii pastoreste. Este vorba despre preotul paroh, Alexandru Pop, care de ani buni a devenit urisean. In dorinta de a afla mai multe lucruri despre satul care l-a adoptat, l-am rugat pe preacucernicul parinte sa ne impartaseasca din cate stie dupa o viata de slujitor al Domnului despre acesti locuitori pe care i-a numit "urisenii mei". - Satul Urisiu de Jos are o vechime de peste 550 de ani (1543), dupa prima atestare documentara. Dar el este cu mult mai vechi si apartinea domeniului Gurghiu. De altfel, toata zona aceasta are aceeasi data de atestare documentara. Eu sunt convins ca satul a existat cu mult inaintea acestei date. Oamenii au fost, ca numar, cand mai multi, cand mai putini, cert este ca atunci cand a fost ridicata biserica exista un numar restrans de familii. Biserica pe care o avem este deosebit de valoroasa, o biserica din lemn, care dateaza din 1747, dar este a treia biserica, in mod succesiv. In anul 1747 ea a fost refacuta din materiale ramase si s-a mai extins. Este monument istoric si de arta, cu mai multe obiecte, care fac parte din patrimoniul cultural national.

- Despre fiii satului ce ne puteti spune?

- Avem oameni care s-au realizat, devenind ingineri, comisari, economisti, un general, de care consatenii mei sunt foarte mandri. Eu sunt foarte mandru de oamenii satului Urisiu de Jos, pentru ca au avut intelepciunea ca atunci cand a fost momentul potrivit, s-au unit sub o singura conducere pentru a construi o biserica noua. Cred ca suntem unici in aceasta zona in care o mana de oameni, cum sunt urisenii de jos, vreo 220 de suflete ortodoxe in decurs de doi ani si jumatate au ridicat o biserica de zid, care astazi