Controlul averilor demnitarilor, magistratilor si ale functionarilor publici din Romania se face in baza Legii 115/1996. In America, daca fiscului i se pare ca un cetatean a cheltuit prea multi bani la un moment dat, se face imediat un control al averii acestuia, iar in cazul in care banii nu pot fi justificati, persoana respectiva este pasibila chiar de a fi inchisa.
La noi e greu! Legea e doar pentru demnitari si functionari publici, iar Fiscul verifica doar daca este sesizat.
In Romania exista fel de fel de legi cu denumiri pompoase, care insa, precum cainii batrani, doar latra si nu musca. Avem Legea accesului la informatii publice, avem Legea datelor cu caracter personal si, in fine, avem Legea pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici.
O serie de acte normative care, dupa titulatura, ar trebui sa taie si sa spanzure. Numai ca, in realitate, ele ofera tocmai cadrul juridic pentru a eluda Legea si pentru a reusi tocmai ceea ce Legea incearca sa stopeze.
Averile ca ciupercile
In Romania si chiar in Cluj averile se nasc peste noapte. Pe strada apar masini luxoase de peste 100.000 de euro. Adica catre patru miliarde de lei vechi. Masini de serviciu nu sunt. Clar! Deci sunt masini personale. Cine sunt insa norocosii. Niste terchea-berchea, rasariti in “oras” precum ciupercile dupa ploaie.
Oare din ce au avut bani pentru a-si cumpara asemenea masini? O intrebare fara raspuns. In Romania controlul averilor se realizeaza, aproape in exclusivitate, pe baza unei declaratii pe proprie raspundere. Si asta doar pentru demnitari. In rest, nimeni nu poate lua la puricat averea unui om de afaceri.
Iar mecanismul es
