Dupa patru ani...
Motto: "Ma gandesc la Tine, Doamne, in fiecare dimineata cand ma trezesc, si ma rog, in fiecare seara, cand merg la culcare, sa Te gandesti si Tu la mine"
Inscriptie pe o poarta din Viscri
Fernolend - sasii de la capatul lumii
Printul si arhitectul Gabriel Lambescu Cu un an inaintea sosirii Printului Charles, Sara Fernolend si-a adunat cei 91 de ani si i-a urcat in dealul Bisericii Albe. In Viscri (Weisskirch), murise inca un Fernolend. Inainte de Marele Exod, pe jumatate din locuitorii satului ii chema asa: Fernolend. Cei mai multi sunt acum nume pe ziduri. Caroline tine cu rigoare nemteasca socoteala sufletelor in viata. Mai traiesc 24 din 300 de sasi, cati numara catunul inainte de Marele Exod.
"Nu eram rude. Probabil ca e un nume vechi, de aici, din Viscri." Caroline, mama si sora ei sunt ultimele Fernolend, ultimii sasi dintr-un capat de lume. La 70 de kilometri de Brasov, urcand pe langa cetatea Rupea, pana la Bunesti, drumul spre Viscri coteste stanga, serpuieste printre dealuri lasate parloaga si plopi cu vasc. Se strecoara printr-o liniste atat de adanca, incat se aud umbrele norilor tarandu-se peste sesuri. Cale de 7 km, timpul se rostogoleste doua secole in urma.
Casa printului
Cand a trecut, in 8 mai 2006, pe sub poarta inalta de lemn, printul de Wales a primit in dar un fel de ruina, ridicata pe la 1777. Caroline Fernolend si Gabriel Lambescu, arhitectul care avea sa moara doua luni mai tarziu, salvasera tot ce se putea salva din zidurile prabusite. Printul Charles, sau "Cearli", cum ii spun romanii si tiganii din sat, le-a spus ca primeste bucuros gospodaria, cu sura in fundul curtii si acareturi, dar ca mai au putin de asteptat.
"Gospodaria am vrut sa i-o donam in primavara. I-am aratat-o si ne-a raspuns ca, atunci cand va fi gata si va arata asa cum
