„Nu este important ceea ce spune, ci felul in care o spune“ – este o afirmatie binecunoscuta. Ar fi mai corect, parafrazând, sa admitem ca „la fel de important este ceea ce spune si felul in care o spune!“ In cuplu, tot ceea ce facem este o forma de comunicare. Din pacate, exista o tendinta a partenerilor din cuplu de a constientiza doar ce aud prin comunicarea verbala, prin intermediul cuvintelor, metacomunicarea - felul in care spunem un anumit lucru, gesturile, mimica, inflexiunile vocii, expresia fetei, miscarea corpului - fiind adesea ignorata. Poate doar atunci când exista discordanta intre cele spuse si mimica fetei, de exemplu, observam vag o anumita nepotrivire intre ceea ce spune si felul in care o face. „El a spus ca e o idee buna, dar eu am sentimentul ca de fapt nu o agreeaza“. Ajungem la o asemenea concluzie din cauza unei expresii dezagreabile a fetei, care exprima dispret in legatura cu ceea ce spunea interlocutorul nostru, indicându-ne faptul ca nu i-a placut ideea, tonul vocii sale nu se potrivea cu cele afirmate, iar toate aceste mesaje ne fac sa receptionam sentimentul pe care el il transmitea pe alta cale decât cea verbala, care in cazul acesta s-a dovedit neadevarata. Deci, ceea ce auzim este una, iar ceea ce vedem este altceva. Tacerea are si ea limbajul ei De obicei, in cuplu, din diferite motive, poate frica de consecinte, partenerii nu spun ceea ce simt sau gândesc cu adevarat, insa metalimbajul, limbajul corpului, arata adevarul intotdeauna. Deseori comunicam in mod neverbal cu ajutorul gesturilor sau al corpului - o miscare a umerilor - insemnând „nu stiu“ sau „mi-e indiferent“, alteori iesim dintr-o incapere si trântim usa, exprimând furia. Pentru ca nu am fost invatati cum sa raspundem la astfel de mesaje, de multe ori le trecem sub tacere. Mesajele acestor gesturi sunt inregistrate de inconstientul nostru, acestea generând emotii neplac