Interimatul de la vârful celor două servicii secrete a încetat. Candidaţii-surpriză ai preşedintelui Băsescu au întrunit numărul de voturi necesare pentru a fi confirmaţi de un parlament în care, practic, doar... principalul partid de guvernământ le-a făcut opoziţie. Domnii Maior şi Săftoiu s-au instalat deja în birourile lor şi au început să se documenteze pentru a înţelege mai bine în ce va consta obiectul muncii lor în, teoretic, viitorii aproape patru ani (misiunea lor nu va fi, probabil, pusă sub semnul întrebării, atâta timp cât la Cotroceni se va afla cel în a cărui subordine directă se vor afla).

Este cea de-a patra serie de directori, de la crearea noilor (?) instituţii de protecţie informativă a intereselor statului. Prima serie a fost numită de Ion Iliescu, prin Virgil Măgureanu, la SRI, odată cu crearea acestui serviciu în martie 1990. La SIE lucrurile au fost ceva mai complicate şi până la numirea lui Talpeş s-au succedat câţiva dintre vechii „profesionişti”, între care şi celebrul Caraman.

Ambele mandate au luat sfârşit odată cu victoria Convenţiei Democrate, la alegerile din 1996. Dacă Talpeş a fost prompt în a lăsa locul liber pentru succesorul său, Măgureanu a stat ceva mai mult pe gânduri, considerând probabil că semnalul dat de el în alegeri („Am votat schimbarea...”) ar fi meritat ceva recunoştinţă din partea lui Emil Constantinescu. Acesta a considerat că e mai sigur să lucreze cu un om de-al lui, numindu-l în funcţie pe cvasi-necunoscutul responsabil financiar al campaniei sale electorale, Costin Georgescu. Şi el şi Harnagea au făcut un scurt stagiu la Cotroceni, ca consilieri, şi o rundă de pregătire, peste Ocean. Măgureanu s-a restras încercând să pună bazele unei noi formaţiuni politice, în timp ce Talpeş a primit o sinecură la amabasada din Sofia, pe care a păstrat-o până în ajunul alegerilor din 2000. Noua schimbare a adus noi