Prin 2004, in plina campanie de control mass-media dusa de regimul PSD, aparuse intre liderii de opinie din presa - ma rog, aceia care aveau voie sa vorbeasca in public - o teorie interesanta.

Anume, ca temele si persoanele importante ale guvernarii nu se puteau discuta la jurnalele de stiri, pentru ca omorau audienta. In special, nu in contradictoriu. Vezi, Doamne, poporul se saturase de atata politica si cerea chestii soft: reportaje din piata de zarzavat, taieri de panglici, lansari de carte, fitness.

Un aer dulce si soporific se lasase peste tara. Daca te uitai la televizor, aveai senzatia ca traiai intr-o Elvetie mai saraca si cu mai multe accidente rutiere.

Aceiasi oameni vad ca astazi s-au sucit complet. Nu mai e stire, in afara de blocajele de trafic, care sa nu fie despre zvarcolirea vreunei factiuni de partid ori panseul intre doua usi al unui ministru.

Deputati obscuri sunt fugariti cu microfoane zbarlite, doar-doar or scoate vreo ineptie buna de facut subiect national. La talk-show se dezbat cu furie toate nimicurile, ore intregi.

Unde inainte calcam cu precautie, pas-pas, sa nu deranjam curtea lui boier Nastase, acuma bulbucam ochii si dam cu barda in toate directiile. Se vede ca, daca ai libertate de exprimare, dar nu mare lucru de spus, isteria e singura cale sa te faci remarcat.

Iar Comitetul de Coordonare al Apelor Tulburi, infiintat sub PSD si resapat azi pe baze private, se activeaza din cand in cand, orchestrand diverse campanii: saptamana asta ne trebuie zvonuri cu dosare la GDS, ailalta cinci articole contra ONG-urilor, poimaine niste inventii cu trecutul ministrului justitiei s.a.m.d.

Partidele alimenteaza permanent aceasta moara de tocat in gol. De un an si ceva infruntarea dintre PNL si PD seamana cu acele competitii distructive din filmele cu Stan si Bran: eu i