Zeci de mii de unguri cer pe strazile Budapestei demisia premierului Ferenc Gyurcsany, care i-a mintit pentru a ramane la putere. Un numar similar de polonezi incep in pietele Varsoviei numaratoarea inversa pentru guvernul de extrema-dreapta pastorit de Jaroslaw Kaczynski, in timp ce suporterii gemenilor isi striga, tot in public, sustinerea fata de acelasi cabinet.
Guvernul ceh al reformistului Mirek Topolanek, lipsit de majoritate parlamentara, se pregateste de anticipate, iar cel al slovacului Robert Fico, format din partide de exterma-stanga si exterma-dreapta, alunga investitorii occidentali.
Romania se confrunta cu ascensiunea partidului nationalist-extremist condus de patronul clubului Steaua, Gigi Becali, pe fondul luptelor pentru putere din interiorul Aliantei D.A. si al caderii PSD.
Numitorul comun al Europei Central-Rasaritene din ultimele luni este criza. Pot minciuna lui Gyurcsany, neadecvarea fratilor Kaczynski sau rivalitatea dintre Basescu si Tariceanu sa constituie un raspuns satisfacator sau sunt doar pretexte pentru fenomene mult mai profunde?
Oboseala reformei este considerata o cauza comuna pentru instabilitatea din statele intrate deja in Uniunea Europeana. Dupa eforturi economice dureroase (restructurarea si privatizarea sectorului de stat, scaderea nivelului de trai) cetatenii au constatat ca admiterea in UE nu este o recompensa pe masura asteptarilor.
Se insinueaza banuiala ca impactul aderarii, in nivelul preturilor sau somajului, de exemplu, dezvaluie realitatea, in fata caruia Bruxelles-ul e inca orb, ca economiile celor 10 state primite in primul val nu au fost suficient pregatite pentru a se conecta la piata comuna.
Pe cale de consecinta, partidele care au administrat integrarea au platit (Polonia, Slovacia) sau sunt pe cale sa plateasca pretul prin pierderea alegeril
