Presa franceza, in special marile cotidiene nationale si locale, traverseaza actualmente o criza fara precedent. Numarul cititorilor scade pe zi ce trece, in ciuda faptului ca principalele publicatii - "Le Monde", "Le Figaro", "Liberation" - au cheltuit in ultima vreme enorm ca sa-si modifice formatul, sa-si restructureze rubricile, macheta sau prezentarea grafica. Multi dintre vechii lor cititori nu s-au acomodat cu noile prezentari si nici nu prea apreciaza rubricile recente care pretind ca vor sa asculte de imperativele modernizarii. Desi nu asistam cu adevarat la aparitia unei noi generatii despre care sa se spuna ca ar modifica comportamentul cititorului de ziare, criza afecteaza efectiv toate marile titluri. In cadere libera si chiar amenintat cu disparitia este cotidianul de stanga "Liberation", infiintat cu decenii in urma de un fost maoist inflacarat, Serge July, dar care fusese nu demult cumparat de baronul Edouard de Rothschild. Bancherul l-a dat repede afara pe fostul director rosu, dar nici banii lui nu pot face minuni: ziarul continua sa piarda un milion de euro pe luna. "Le Monde" afiseaza pierderi de peste 9 procente, iar prestigiosul "L'Equipe" nu sta nici el mai bine. Doar ziarul popular "Le Parisien" si catolicul "La Croix" par sa fi gasit formule care le-au adus cititori suplimentari, desi nu folosesc aceleasi metode de seductie. Unii dau vina pe inmultirea publicatiilor distribuite gratis, dar sustinute de publicitate, fenomen adus din tarile nordice, ce se raspandeste tot mai mult in Hexagon. Titluri precum "Metro" si "20 Minutes" se distribuie deja in peste 800.000 de exemplare fiecare, iar publicitatea pe care o integreaza le face deja rentabile. Degeaba tuna si fulgera (pe buna dreptate) specialistii presei de calitate impotriva acestor fituici unde nu poti gasi niciodata o opinie argumentata, nici o analiza nuantata, in afara unor stiri sa