Nu poti sa o stergi din oras pe usa din dos, chiar daca aici e "fundul pamantului". Oricat de prabusit pare, oricat de prost l-am inteles noi si i-am dat la cap ca atare, oricat il raportam la cunostintele relativ marunte, Sulina se agata de sufletele noastre meschine. Mic omagiu.
Octombrie pe nisip caldut, cu soare, cu trei colegi, cu patru caini, intins pe nisip, in tricou. Un pui de delfin mort e subiect de disputa pentru animale. Coastele micute, semidescarnate, tasnesc din nisip, semanand cu cele ale unui copilas. Doar capul cu bot prelung si plin de dintisori alunga ideea de pruncucidere. Un metru patrat de alerta pe o plaja imensa scaldata in galben si albastru, singurul metru patrat care te abate de la senzatia de nemurire. Dupa ce mi-am jurat sa nu mai vin in Delta decat singur, aproape ca as supralicita: singur, in octombrie, doar aici.
CIMITIRUL. Venind de pe plaja, in drum spre celalalt capat al Sulinei si al Dunarii romanesti, mai trecem o data pe la cimitir. E deja celebru, din morminte curge pe alei cerneala, asa ca facem un tur de placere. Evitam printesa si ne perindam printre celelalte cruci si pietre. Remarcam istoria cosmopolita, pe Terente si Demente la doua pozitii distanta, crucile pe care scrie in loc de nume "chitanta cu numarul....", glumim cu piosenie. M-as muta aici, e ca un muzeu in aer liber, fara miros de vechi. Doar cu aroma.
SPITALUL. De la cimitir am fost tarat la spital de colegii si amicii mei (miei, ca sa nu uit de micul moldovean, enervant 99% din timp, culmea pentru ca e atat de simpatic in naivitatea lui). Nu pentru vreo boala anume, ci doar pentru ca auzisera zvonul ca o sa se desfiinteze, iar orasul ar muri fara el. Sacali... Spitalul e pe jumatate renovat si are trei medici si 11 asistente. Are si probleme, dar cine n-are? Directorul spune ca, din punct de vedere medical, ce are el aici e un mic Paradis med
