In mai putin de trei luni, Romania devine membra a Uniunii Europene (UE).

Din acel moment, mai avem exact un an la dispozitie sa ne alegem reprezentantii n Parlamentul European (PE), lucru care a dus la o intensificare dezbaterilor in jurul elaborarii, daca se poate, cat mai repede, a Legii alegerilor pentru PE, si chiar la o disputa cu potential exploziv in Alianta DA privind participarea PNL si PD pe lista comuna sau separat in respectivele alegeri.

Toata aceasta efervescenta contrasteaza, insa, cu lipsa aproape totala de interes a politicienilor consacrati in a ocupa un scaun in forul legislativ al UE.

Cel putin aceasta este senzatia care razbate dinspre majoritatea organizatiilor partidelor importante din Cluj. La aceasta stare de fapt concura mai multi factori, dintre care cel putin doi sunt decisivi. Primii europarlamentari romani alesi se vor bucura doar de jumatate de mandat, in 2009 urmand a se alege un nou PE la nivelul intregii UE.

Apoi, poate cel mai important motiv al lipsei de apetenta pentru functia de europarlamentar este, cel putin in primii ani de dupa aderare, evidenta vizibilitate mult mai redusa in tara a celui plecat la Strasbourg -si a activitatii sale -comparativ cu cea a unui truditorin Parlamentul din Bucuresti.

Nu este de neglijat nici faptul ca in PE reprezentantii nostri se vor afla la o distanta apreciabila de parghiile (mult mai la indemana in Parlamentul nostru mioritic) prin care isi pot ajuta propriile afaceri sa creasca si sa infloreasca. Pana in acest moment, PNL este singurul partid care si-a anuntat public o strategie a desemnarii candidatilor pentru PE.

In esenta, procedura liberala presupune autopropuneri, urmate de analiza candidaturilor intr-o comisie formata special in acest scop. Dupa cum