*11 octombrie 1899 – începutul unui conflict umilitor pentru britanici
Burii sunt urmaşii albilor emigraţi în anul 1653 în Africa de Sud, în special din Olanda şi Germania. Aceştia s-au simţit mereu adevăraţii stăpâni ai Africii de Sud. Prin confruntarea cu britanicii, comercianţii stabiliţi mai târziu pe acest teritoriu şi care ridicau, la rândul lor, pretenţii asupra Africii de Sud, s-a ajuns în perioada 1899-1902 la declanşarea războiului burilor.
Burii (în olandeză boer înseamnă fermier) au muncit din greu pentru ca să-şi reconstruiască o vatră naţională. Totodată au fost nevoiţi să lupte împotriva amestecului britanic şi atacurilor triburilor Bantu. Republicile bure erau recunoscute de mai multe state europene: Franţa, Olanda, Belgia şi… Marea Britanie.
În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a dorit să cucerească statele bure Transvaal şi Statul independent Oranje cu scopul de a pune mâna pe bogăţiile subsolului acestor ţări. În lupta cu burii, mari latifundiari şi susţinători ai Apartheidului, englezii au învins, dar, la scurtă vreme, au reacordat acestor state dreptul la o administraţie proprie.
Adevărata declaraţie de război
După cum se întâmplă adesea în istorie, originile conflictului au fost ascunse pentru multă vreme. Thomas Pakenham a fost cel care, în lucrarea “Războiul burilor”, a clarificat multe dintre originile dubioase ale acestui conflict. Pakenham insistă pe ideea unei conspiraţii dintre guvernul de la Londra şi marea finanţă internaţională, în vederea eliminării burilor ca entitate autocratică.
Descoperirea zăcămintelor de aur la Witvoetersrand în Transvaal, în 1886, a pecetluit soarta poporului de pionieri. Aurul şi diamantele au atras străinii (uitlanders) ca un magnet. Printre cei care s-au grăbit spre Africa de Sud în febra aurului s-a aflat Cecil Rhods şi mulţi “colonişti” ambiţioşi, ce aveau să joace un
