Fidelizarea si tinerea aproape a marii mase de membri de partid ar fi trebuit sa fie prioritatea zero in politica sa in interiorul PNL. In schimb, Tariceanu s-a multumit de cele mai multe ori cu aparentele.
Desi exclus din partid, Stolojan trece la munca de jos. Incepind de saptamina viitoare ia partidul la picior, incercind sa-si atraga „poporul liberal“ de partea sa. Platforma politica pe care urmeaza s-o lanseze duminica la Pitesti, desi indelung pritocita si de cel aproape un an anuntata ca intentie, e de o simplitate dezarmanta. Tariceanu trebuie sa plece.
De la virful partidului si, implicit, din fruntea Guvernului. Nici vorba despre vreun compromis pe care, chiar daca l-ar propune macar de forma, nu l-ar lua nimeni in serios. Ruptura de fapt dintre cele doua parti e fara rest, iar ceea ce da sens acestei discutii e ca PNL pare si pregatit pentru ea. Cu alte cuvinte, Stolojan are sanse.
Pledeaza pentru asta cel putin doua mari probleme pe care le are PNL sub actuala conducere. Una de fond, si una, sa-i zicem, de procedura. Nu-i nici un secret faptul ca, cel putin la noi, primul-ministru e cel mai vulnerabil demnitar din punctul de vedere al popularitatii. De vina sint in primul rind tranzitia si in al doilea rind aranjamentul constitutional.
Lumea asteapta aproape totul de la Guvern, dar acesta, la rindul lui, depinde in mare masura de alti doi factori de putere pe cit de importanti, pe atit de „iresponsabili“. De-o parte interesele de partid sau, in cazul unei coalitii guvernamentale, competitia dintre cele care o compun, de cealalta institutia prezidentiala.
Le-am numit „iresponsabile“ in sensul in care ambele au sansa de a fi puternice in fapt, dar de a ramine si discrete.
Partidele care teoretic sprijina Guvernul il pot totodata slabi fara ca pentru asta sa raspunda in mod direct cineva
