Negustori galagiosi, conace, case negustoresti, pravalii, ulite mizere ori strazi „de lux“ podite cu scândura, atacuri frecvente ale turcilor din Vidin, soldate cu distrugeri insemnate, cam asa arata centrul de altadata al Craiovei. La 1800, centrul Craiovei era plin de contraste, de la casele boieresti mari si frumoase la cladirile inghesuite de pe „ulitele“ numite in epoca „poduri“ si de la strazile pavate cu scândura pâna la ulitele cu gropi si mlastini. Totul se intâmpla in jurul celor doua „rascruciuri“ importante. Rascruciul Mare se gasea la intersectarea strazilor Lipscani (nume pe care l-a primit mai târziu) si Madona Dudu (care pe atunci se numea Ulita Precestei) cu strada Unirii (Ulita Mare, pe atunci). Apoi, pe locul unde este acum Valea Vlaicii se afla Rascruciul Mic, reprezentând locul de intâlnire intre drumul Bucurestiului, drumul Vâlcei, drumul Severinului si drumul Calafatului (sau drumul Diiului, dupa vechea denumire a Vidinului bulgaresc). Raiul negustorilor Craiova acelor vremuri, a carei populatie abia daca trecea de 10.000 de locuitori, incepea din zona actualului cinematograf Patria. Acolo, in vecinatatea Târgului de Afara, chiar in fata Hanului Poroineanu, calatorii coborau din diligentele care asigurau in acele vremuri transportul interurban. De aici incolo incepea orasul propriu-zis, cu hanurile si negustorii sai. In aceasta margine de oras se asezase breasla „ulierilor“ - fabricantii de ulei. Apoi strazile duceau drept in locul destinat pentru „piata“, pentru vânzarea alimentelor. Macelariile erau instalate pe un loc viran cuprins intre strada Plapumarilor, devenita apoi a Copertarilor, si strada Buzesti de astazi. Mai la vale, in fata hotelului Stancescu de altadata, erau pescariile, iar pe ulita care lega cele doua piete (Lipscaniul de azi) fusese amenajat un sir intreg de pravalioare, adapostind inevitabilele cârciumi, pe bragagii, vânza