Degeaba explica BNR pe la seminarii cum trage de curs in jos sau de dobanzi in sus ca sa micsoreze viteza preturilor. Atat timp cat nu exista vointa politica, batalia cu inflatia nu va fi castigata. Atunci cand urmaresti pietele financiare zi de zi exista pericolul sa te pierzi in detalii si sa nu mai vezi imaginea de ansamblu a economiei. Fiecare dintre noi avem insa cate un mod de a ne distanta de fluctuatiile zilnice ale cursului sau dobanzii - un film, o prezentare.
Pelicula "Unde mi-am petrecut sfarsitul lumii", mi-a confirmat inca o data ca despartirea de comunism a fost benefica pentru societatea romaneasca. Beneficiul major din punctul meu de vedere s-a materializat in deschiderea drumului catre economia de piata. Filmul mi-a adus aminte de efectele alocarii ineficiente a resurselor si de controlul preturilor, de productia pe stoc si de cozile interminabile la cumpararea oricarui produs important. Mai mult, lipsurile politicii economice au creat motivatia pentru existenta "turnatorilor", numai si numai pentru promisiunea ca li se vor repartiza preferential resurse...
Al doilea eveniment care mi-a permis sa ma distantez de detalii a fost o prezentare a profesorului Patrick Minford. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu domnia sa, acesta a facut parte din Guvernul Thatcher, care a implementat poate cel mai drastic program de reforme din istoria Marii Britanii. In 1979, cand Doamna de Fier a preluat conducerea Cabinetului, dobanzile erau la 17%, inflatia la 13,4%, cresterea economica la 2,8% si somajul la 5,4%. Au urmat zece ani de reforme dure care au dus la eliminarea nepopularului regim Thatcher de catre propriul partid, fara insa ca efectele sa fie nemaipomenite: inflatia s-a situat in medie la 7,5%, dobanzile la 11,5%, cresterea economica la 2,2%, somajul la 10.4%.
Si, totusi, pana la urma gandirea pe termen lung si-a aratat roadel
