din fotbalul românesc nu-l iartă şi îi cer demisia."Am avut salariul de 50 de dolari timp de patru ani. De trei ani am 1.500 de dolari. Este o muncă, mă interesează că am pe plan din fotbalul românesc nu-l iartă şi îi cer demisia."Am avut salariul de 50 de dolari timp de patru ani. De trei ani am 1.500 de dolari. Este o muncă, mă interesează că am pe plan internaţional o cotă. În rest, fac ceea ce fac din pasiune, la fel cum un ziarist face aceeaşi meserie timp de ani în şir. Am destulă demnitate încât să nu devin preşul nimănui. Sunt echilibrat", se autocaracteriza Mircea Sandu înaintea alegerilor pentru preşedinţia federaţiei, din 21 noiembrie 2005. Povestea a ţinut la apropiaţii săi, care i-au acordat 187 de voturi pentru dintr-un total de 289, şi l-au lăsat astfel pe Gică Popescu, contracandidatul său, să se ocupe de afaceri. Până la 30 aprilie 2010, Naşu şi-a făcut un plan pentru îndeplinirea mai multor obiective care să aducă fotbalul românesc la standarde europene. În cele 17 pagini din programul intitulat "Strategia dezvoltării durabile a fotbalului românesc", Mircea Sandu a încercat să explice paşii care trebuie urmaţi pentru ca promisiunile făcute să fie realizate, pentru a-şi asigura în 2010 un nou mandat la Casa Fotbalului. "Deţinem toate elementele necesare unei relansări pline de succes în 2006 şi în anii următori", declara cu zâmbetul pe buze Naşu, după ce reuşise să atragă de partea sa mai mulţi contestatari, pe Ionuţ Lupescu şi pe Florin Prunea, şi după ce s-a văzut instalat în fruntea FRF.Contestat de suporteriMircea Sandu a avut parte la toate jocurile echipei naţionale de o atitudine ostilă din partea publicului. Nu conta oraşul, Timişoara, Constanţa sau Bucureşti, peste tot se strigau aceleaşi lozinci care cereau demisia bossului de la Casa Fotbalului. Dacă până la alegeri, fanii puteau fi uşor combătuţi şi li se spunea că nu au motive, chiar dac