Vasile Salaru M-a bucurat decizia liberalilor din Guvern de a repartiza 5,2% din bugetul anului viitor invatamantului si cercetarii. Cred ca in spatele deciziei se afla nu capitalul electoral pentru probabilele alegeri anticipate, ci credinta ca investitia in invatamant este o investitie pe termen mediu si lung pentru bunastarea Romaniei. Daca premierul Tariceanu va intelege, in sfarsit, si ca scoala este un mix in schimbare, de oameni si relatii, si nu o cladire cu ateliere si laboratoare, atunci va fi de acord si cu majorarile salariale, pe care, pe buna dreptate, le cer sindicatele din invatamant. Caci degeaba dotezi sali si varuiesti pereti daca oamenii ce muncesc acolo au salarii de mizerie si nu-si pot asigura traiul de pe o zi pe alta. Profesorii au salarii de mizerie si elan pe masura. Cadrele didactice nu beneficiaza de bonuri de masa, nu primesc prime de Paste si de Craciun, nu sunt scutite, la fel ca magistratii, de plata unor dari precum CAS.

Cerintelor de calitate in educatie managerii le-au raspuns incercand sa devina agenti ai personalului si elevilor, si nu sefi ai lor. In sens larg, profesorii raspund cerintelor elevilor si parintilor, intregii comunitati care le-a dat sarcina sa educe si sa instruiasca tanara generatie. In prezent, inspectorii si directorii dobandesc autoritatea de la oamenii care vor ca ei sa-i conduca, sarcinile lor capatand legitimitate. In viitor scoala va deveni mai complexa, mai putin predictibila, mai putin masurabila si mai putin supusa ordinii traditionale. Chiar daca pentru unii viitorul este inconfortabil, el nu poate fi respins. Toate aceste schimbari vor putea fi facute insa doar cu oameni motivati. Refuzul majorarilor salariale substantiale in invatamant nu poate decat frana procesul de reforma si anula alocarile de fonduri pentru materiale didactice, biblioteci, laboratoare si sali de sport. Invest