Criticile recente privind comportamentul negativ al unor români aflati temporar peste hotare si in special cazul de la Roma au inflamat o parte din presa occidentala si au nascut si la noi controverse. Lucrurile trebuie privite cu luciditate si obiectivitate. Nu putem fi de acord ca numai românii comit fapte reprobabile sau chiar delicte grave. Dupa cum nu putem fi de acord cu faptul ca unii compatrioti, prin comportamentul lor, umbresc si jignesc milioanele de români aflati afara, care muncesc cinstit si sunt apreciati. Trebuie sa facem unele observatii cu caracter general; ele nu sunt pledoarii pentru scuzarea unor lucruri, ci sunt simple observatii. Violenta a devenit una dintre caracteristicile generale ale lumii de azi; amintiti-va intâmplarile recente din scolile din America sau Canada sau de atentatele teroriste aproape zilnice. Hoti si escroci sunt peste tot si la toate nivelurile societatii. Pe lânga criminalii autohtoni, am avut si straini care au comis fapte abominabile. Am avut si mari hoti, americani, englezi, arabi, care ne-au tras tepe de milioane de euro, iar presa straina nu s-a inflamat. (De fapt, nici a noastra prea tare; normal, fiindca toti acesti tepari au lucrat in cârdasie cu inalte personalitati politice autohtone). Si atunci de ce faptele antisociale ale românilor, condamnabile desigur, sunt privite mult mai aspru; de ce infractorii români sunt considerati mai „infractori“ decât cei autohtoni? Se stie ca vin dintr-o tara in care se poate face orice si numai rar si accidental poti suferi consecinte juridice. O tara in care se fura nou-nascutii din spitale sau mor si le dispar cadavrele, unde exista un numar mare de alcoolici, de paduchiosi, tuberculosi, de zece ori mai multi ca in tarile europene, ba chiar si râie. O tara in care cea mai mare parte a societatii traieste in mizerie. Unde politicienilor putin le pasa cum traiesc ceilalti. Si, a