Supraestimat şi banal. Filmul "Diavolul se îmbracă de la Prada"" dezamăgeşte prin absenţa surprizei şi personaje fără consistenţă morală. Nici nu se putea altfel, din moment ce Supraestimat şi banal. Filmul "Diavolul se îmbracă de la Prada"" dezamăgeşte prin absenţa surprizei şi personaje fără consistenţă morală. Nici nu se putea altfel, din moment ce superficialitatea lumii modei apare şi în această peliculă ca personaj principal. Meryl Streep este o şefă-căpcăun, care conduce cu un braţ de fier, plin de bijuterii, destinele celei mai importante reviste de modă de pe mapamond. Multioscarizata actriţă joacă la doar 20% din potenţialul său, fără să exceleze. Nici nu-şi trădează brandul de valoare, dar nici nu entuziasmează în acest film siropos, de categorie B, dezgolit de strălucirea ostentativă pe care o promite titlul. Mitul Cenuşăresei este din nou "mestecat", până la epuizare, de scenariştii lipsiţi de idei. O absolventă şleampătă (Anne Hathaway), care nu pune deloc preţ pe modă, ajunge să fie asistenta Mirandei Priestly (Meryl Streep). Subestimată total, ea alege să se transforme în prinţesa îmbrăcată numai "de firmă", pentru a reuşi în această lume lipsită de scrupule. Hainele şi accesoriile scumpe o fascinează, îndepărtând-o de vechii prieteni, care nu pun preţ pe aşa ceva. Viaţa personală pierde sprintul cu viaţa profesională. Devenită sclavă de lux, victima reuşeşte, totuşi, să-şi pună o întrebare directă: merită să-ţi sacrifici adevărata viaţă pentru o slujbă bine plătită, dar pe care n-o poţi suporta? Paradoxal, producţia a intrat pe primul loc în box office, weekendul trecut fiind văzută de