Singurul "repros" care i se poate aduce acestei carti este, paradoxal, faptul ca e prea bine scrisa. Nici o sansa, vai!, ca ea sa fie citita de catre nesimtiti. Pagina are nerv, culoare, e de o mereu inventiva plasticitate a expresiei. Iata o carte sortita sa devina best-seller si sa fie (din pacate) de o permanenta actualitate. Romancier, traducator, ziarist (tine o suculenta cronica TV la "Evenimentul zilei"), Radu Paraschivescu ne propune in Ghidul nesimtitului (Humanitas, 2006) atit un "manual de proasta crestere" cit si un "indreptar" gratie caruia il poti identifica, de la prima ochire, pe mirlan. Capitol dupa capitol, pagina dupa pagina, autorul intregeste portretul nesimtitului, ale carui variate ipostaze sociale pastreaza o serie de caracteristici comune inconfundabile. Nesimtitul se buluceste in autobuz, imbrinceste, calca pe pantofii calatorilor, vorbeste tare si vulgar la mobil iar cind are prilejul o pipaie pe domnisoara ce sta, in fata lui, agatata precar de bara. Cind se afla el insusi la volan, e agresiv, isteric, ii injura si ii scuipa pe companionii de trafic. Multi nesimtiti sint usor de recunoscut dupa burta revarsata, pieptul paros la vedere, ceafa incretita, fruntea nadusita, unghia lasata sa creasca, maioul cu gaurele, ghiulul de pe deget(e). Nesimtitul tutuieste pe toata lumea, arunca gunoaiele pe trotuar, sterpeleste hirtia igienica de la toaleta. El se descalta in tren, fapt cu atit mai neplacut pentru ceilalti cu cit poarta, de regula, adidasi. La restaurant, intii si intii zvirle pe masa cheile de la masina si mobilul. Pagini extraordinare descriu viata nesimtitului la bloc, iesirea "la gratar", vizionarea meciurilor in colectiv, bairamurile ce marcheaza evenimente familiale, cultul pentru manele (cu casetofonul dat la maximum) etc. Singurul "repros" care i se poate aduce acestei carti este, paradoxal, faptul ca e prea bine scrisa. Nici o