- Editorial - nr. 201 / 12 Octombrie, 2006 Un cetatean maghiar imi relata, zilele trecute, ca ungurii suporta destul de greu adaptarea la conditiile Uniunii Europene, de unde si nervozitatea lor crescuta si atitudinea de intransigenta fata de moralitatea si prestatiile propriilor politicieni. Daca aceasta este starea de spirit in tara vecina, care, oricum, are cateva clase in avans fata de noi, ne intrebam ce se va intampla in Romania viitorilor 2-3 ani, unde prapastia intre standarde este mult mai mare? Suntem de parere ca nu le va fi moale nici cetatenilor de rand (adica prostimii, in acceptiunea actualei noastre clase conducatoare), dar nici acesteia din urma, care, timp de 16 ani, a fost lasata de capul ei. Societatea civila, avand drept exemplu precedentul ungar, se va radicaliza si va deveni mult mai pretentioasa fata de comportamentul celor care se tot inghesuie sa ne fericeasca fara sa o si faca. Pana una-alta, la noi e liniste. Probabil linistea de dinaintea furtunii si credem ca pana la urma mamaliga va exploda, totusi, iar scrasnirea dintilor va fi dura, pentru ca mioriticul roman nu se va mai lasa atat de mult in voia sortii, invatand de la altii ca, la urma-urmei, branza-i pe bani si fiecare va trebui nu numai sa dea socoteala, dar si sa dovedeasca competenta si atasament pentru a accede si a ramane acolo sus, in jilturile puterii. Datorie fata de natiune si popor, neonorata de nici unul din guvernele si parlamentele care s-au perindat pana in prezent la carma tarii. In nici o tara din Europa fost comunista, factorii de putere de la toate nivelurile n-au dovedit atata inconstienta si parsivitate ca in Romania. Desi drumul spre Vest era clar inca de la inceput, realizandu-se formal chiar un consens general, ai nostri au luat-o mereu pe aratura, practicand cu dibacie tactica tergiversarilor si adoptand ca strategie mersul piticului, poate, poate li se va