Jurilovca a inceput sa fie cunoscuta mai mult ca locul prin care treci spre Gura Portitei decat ca un vechi sat lipovenesc in care se fac spectaculoase capturi de peste. Scriitori optzecisti trecuti pe aici pomeneau astfel asezarea, doua-mii-sesistii scriu despre conserve si concesionari vs pescari.

Coboram la o cafea inainte de vizita de lucru la Fabrica de conserve de peste, pentru dezmorteala, si incercand sa ne umplem narile cu o aroma placuta, care sa tina pana la plecarea din Jurilovca. Bem din licoare si ne pregatim psihic pentru hale pline cu mate si muste. Fata de cafea are pielea alba ca zapada, ochi albastri ca marea si ne traduce o reclama ruseasca. Asa mai merge. Coboram la fabrica, pe malul Lacului Golgovita. Asa-i pe harta, dar toti spun ca-i pe Reazelm, desi lacul adiacent se numeste Razim. Aveam indoieli ca o sa si intram in ea, gandindu-ne la diverse scenarii. Cel mai probabil era ca Bittner, proprietarul, cel despre care s-a tot scris ca se ocupa de afacerile lui Adrian Nastase, n-o sa vrea sa vada presari pe acolo. Mai ales ca Vlad Rosca, fostul secretar in guvernul Radu Vasile, este director. Ce are politichia cu pestele? Nu e vorba despre miros, aveti putintica rabdare.

DECI FABRICA. Din trei surse am aflat ca e singura care mai face conserve, dar poate mai sunt si altele. Intram in ea ca-n branza, fara nici o problema, condusi de "consilierul principal", un domn fost director al fostei fabrici similare din Constanta, scolit pe profil si prin Franta, care pare sa stie absolut orice despre peste. Si noi aratam ca niste bucati de branza din cauza halatelor, castilor, mastilor, manusilor, dar o branza d-aia scumpa pentru ca cipicii din picioare sunt albastri. Vedem fluxul tehnologic de la A la Z, curatenia luna, vreo 400 de oameni ai muncii care chiar muncesc. Cred ca incep sa-l inteleg partial pe Ceausescu. In spatele curtii, pescarii