Traim zile ciudate...
Trec cu eleganta peste decizia unor critici de a lauda, cu mai multa sau mai putina convingere, o premiera romaneasca (prima din cele trei ultra-comentate&asteptate ale toamnei) doar pentru faptul ca avem prea putine filme bune si e pacat sa reprosam greseli si inconsecvente evidente (de cind e pacat sa spui lucrurilor pe nume?), cind am putea sa le trecem cu vederea, alegind doar jumatatea plina a paharului, chit ca tulbure.
Trec cu eleganta peste decizia unor critici de a comenta totusi un film, chiar si atunci cind regizorul isi permite sa-i trateze drept o „intimplare“ sau sa le conteste statutul cu totul, cind in orice tara civilizata un astfel de comportament ar duce la o ignorare (absolut justificata) a omului in cauza si implicit a filmului sau, in ciuda marketing-ului (cum altfel?) agresiv.
Trec cu eleganta peste decizia unor critici intimidant de respectabili de a lua apararea unui film facut cu intentii, poate, laudabile, dar extrem de departe de statutul de capodopera pe care unii i-l aplica pur si simplu, atunci cind cineva, cel putin la fel de respectabil, indrazneste, in fine, sa rupa pisica si sa spuna, nu adevarul (nu exista adevar suprem atunci cind faci critica de film, exista doar talent si subiectivism... obiectiv), ci cuvintele pe care, sint sigur, multi le-au gindit, dar prea putini au avut curaj sa le astearna pe hirtie.
- Un film controversat sau unul fara emotie?
Trec cu eleganta, asadar, peste o controversa absolut inutila – un film controversat e un film care demoleaza tabu-uri, care darima crezuri, care provoaca scandaluri, nu unul moale si fara de emotie, care se pierde in detalii fortat nostalgice, impinse cu lopata in gura spectatorului prea mic sau prea speriat pentru a-si aduce aminte sa inghita mai cu bagare de seama.
Trec cu eleganta peste lipsa, deocamdata, di
