Defuncta matusa Tamara a lui Adrian Nastase a luat cu ea in mormant secretul milionului de dolari lasat mostenire nepotului. Comisia pentru cercetarea averilor a dat din umeri: ea are competenta sa cerceteze modul cum a facut bani demnitarul, nu si rudele acestuia.
Cazul s-a inchis, dar "matusa Tamara" a ramas pentru posteritate drept unul din modelele functionale de "albire" a averilor: treci pe numele unei rude sarace si batrane veniturile ilicite, iar dupa un an-doi le mostenesti perfect licite.
Tiparul, patentat candva, in negura tranzitiei, este extrem de simplu si de raspandit: din declaratiile de avere ale parlamentarilor rasar o multime de "mostenitori", iar sefii politiei de pe intreg cuprinsul tarii se dovedesc a fi nepoti preaiubiti ai unor instarite, raposate matusi.Cand nu exista o asemenea ruda in arborele genealogic, sunt bune si doua vaci ca sa ridice o vila, cum frumos a
explicat un cap al politiei din Galati. Comisiile teritoriale pentru cercetarea averilor au inghitit pe nerumegate astfel de justificari, dovedindu-si, asa cum arata un recent studiu al IPP, deplina inutilitate.
Agentia Nationala de Integritate (ANI) - proiectata de Ministerul Justitiei ca un organism independent de control al veniturilor demnitarilor si functionarilor publici de rang inalt, laolalta cu al rudelor apropiate acestora - ar fi urmat sa sparga macar o parte din tiparele consacrate ale coruptiei din sistemul politico-administrativ.
Dar de ANI s-a ales praful, dupa ce deputatii din Comisia juridica au bagat-o in masina de tocat. Acestia au transformat-o intr-o inofensiva forma bombastica, pe care, cu un gest de suprema sfidare, au sfarsit prin a o subordona tocmai acelora care trebuia sa fi fost cei dintai controlati, parlamentarilor.
Agentia nu mai cerceteaza averile, ci "monitorizeaza" doar cresterea
