Kiss me Kateeste titlul adaptarii dupa piesa lui Shakespeare Imblanzirea scorpiei, in regia lui Hisao Takase, spec­tacol al renumitului Théatre du Sygne invitat la Bucuresti si Sibiu cu sprijinul Ambasadei Japoniei. Exista o curiozitate indreptatita ori de cate ori opera Marelui Will e reprezentata prin filtrul sensibilitatii nipone. Motivatiile sunt multiple, depasind, odata cu memorabilele transfigurari cinematografice ale lui Akiro Kuroshawa devenite subliminal aproape un centru de referinta, seductia exoticului. S-a vorbit mult despre originalitate tratata dupa criteriile mo­dei care se demodeaza la limita conjuncturii. Tot asa cum adeptii ei incearca sa transfere subcultura in limbajul triumfalist al vreunui sfarsit de partida. Nimic mai lesnicios, desi nimic mai indepartat de ceea ce Goethe, inclus in repertoriul institutiei de spectacol, definea prin sintagma "poezie si adevar". Metafora a calatoriei, aici, acum. Cultura in care rafinamentul se conjuga paradoxal cu frustetea cotidianului, ceremoniile ancestrale ori ritualul cu sfasierea in absolut, spiritul histrionic cu simbolul ce reverbereaza infinitezimal prin nuante caligrafice isi reafirma, fara ostentatie, gratie acestor mesageri din Tara Soarelui Rasare, vocatia dialogului. Numele scriitorului Yukio Mishima, au­torul pieseiMadame de Sade, a inau­gurat cu un deceniu in urma compania privata deja familiara publicului roman datorita programului de turnee, cat si mobilitatii in abordarea celor mai variate genuri. Comedia fiind, iata, aplaudata indelung pentru performantele actoricesti sustinute de plastica atat de sugestiva in simplitatea ei: trei panze de corabie ce se rotesc in jurul axului, semn al aventurii, fiecare purtand ace­lasi desen in maniera imaginilor contras­ti­ve pozitiv-negativ, nu doar creatoare de atmosfera, ci si de intelesuri distincte peripetiilor cu happy-end. Ambivalenta cro­matica a