- Diverse - nr. 202 / 13 Octombrie, 2006 Un reper moral Disparitia, in data de 28 septembrie a.c., a lui Virgil Ierunca inseamna, pentru cultura romaneasca, o grea pierdere. Numit de H.R. Patapievici "constiinta noastra mai buna, intr-un moment in care nu aveam niciuna", Virgil Ierunca a reprezentat, de-a lungul anilor, o adevarata instanta etica, un reper moral de netagaduit. Autorul volumelor Romaneste si Subiect si predicat s-a impus ca un "martor" inclement, de autentica intransigenta etica, care s-a incapatanat sa-si faca publica "depozitia", transformandu-si enunturile in denunturi ce dezvaluie jocul mistificator si malefic al imposturii, reducand-o la nimicnicia sa originara. In cazul lui Virgil Ierunca, marturia gireaza un destin, iar patosul rechizitoriului isi afla explicatiile si resorturile in "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstante in care absurdul se substituise normalitatii, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-si aruncase umbra demonica asupra culturii romanesti. Starea de alerta a eseistului, starea lui de gratie, normalitatea sa - isi afla in nostalgie, in dorul de peisajul si sufletul romanesc, un hotarat accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor si articolelor critice, al simplelor notatii, chiar ale lui Virgil Ierunca se afla aici, in spatiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm si dor, dintre ocara si mangaiere. "Vocatie", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "marturie" sunt cuvinte carora Virgil Ierunca le acorda accente patetice, lipsite insa de orice urma de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizeaza, pana la identificare, cu constiinta sa exigenta, ce ii dicteaza o conduita etica de o incontestabila fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comertul cu constiintele umane, "schimbarile la fata" sunt doar unele dintre tarele morale pe care l