Anul acesta a însemnat, pentru cinematografie, o primă încercare serioasă de a se confrunta filmic cu evenimentele dramatice de la 11 septembrie, cu acea oră şi jumătate de realitate care, aşa cum au spus mulţi, părea ea însăşi mai degrabă o parte a unui scenariu catastrofic produs la Hollywood. Pe măsură ce dimineaţa acelei zile fatidice se îndepărtează de noi, devenind parte a unei istorii ale cărei consecinţe le simţim, încărcătura emoţională iniţială îşi pierde din vigoare, iar ezitările regizorale dispar. Era, pînă la urmă, inevitabil ca, la un moment dat, o temă cu un asemenea potenţial cinematografic să nu fie abordată. îndată după comemorarea a cinci ani de la atentate, cele două pelicule care tratează acest subiect au avut premiera şi pe ecranele româneşti.

Primul film este un documentar ficţional al regizorului britanic Paul Greengrass, cunoscut pînă acum şi pentru alte proiecte cinematografice de analiză a unor evenimente istorice sau politice - de exemplu, pentru pelicula "Bloody Sunday" în care e vorba despre conflictul din Irlanda de Nord. în United 93 este pusă în scenă, cu lux de amănunte, povestea celui de-al patrulea avion deturnat în dimineaţa zilei de 11 septembrie şi care s-a prăbuşit într-un cîmp din Pennsylvania, fiind singurul care nu şi-a atins ţinta - probabil Casa Albă sau Congresul SUA. Bine "pilotat" şi ţinut sub control, filmul are ambiţia de a juca totul pe carte unei analize cît mai realiste a ceea ce s-a petrecut cu zborul United 93, iar acest pariu îi reuşeşte.

Există suficiente date reale pe care un cineast cu o asemenea ambiţie se poate baza. Evenimentele au fost într-o asemenea măsură mediatizate şi discutate, s-au scris atîtea rapoarte despre cele petrecute, încît nu materialul documentar lipseşte. Ceea ce este de admirat la filmul lui Greengrass este în primul rînd precizia cu care urmăreşte fiecare det