Romania este campioana la stadioane virtuale, la sali de sport varuite contra cronometru, dar medaliile fug si din sporturile in care aveam monopol.

Macaralele au ris in soare la comanda politica a puterii de atunci, care a pus mistria si canciocul in mina clientelei locale, neuitind sa ii alimenteze si conturile corespunzator. Disipata, spaga si-a pierdut urma. Nu a fost realizata nici o constructie de anvergura, dar au abundat promisiunile.

De ele s-a agatat si Mircea Sandu, pentru a mai descaleca o data mot pe cea mai inalta dregatorie a fotbalului autohton. Mai intii, a dat un sprint de voie la UEFA pentru a depune candidatura Romaniei la organizarea Euro 2012, desi noi nu aveam decit o autostrada, citeva aeroporturi ponosite si nici un stadion varuit la standardele unei astfel de competitii.

Constient de nefinalitatea demersului, Nasu’ a lasat treningul pentru costumul de diplomat si a apelat la ajutorul dusmanilor traditionali de la vest, ungurii. Acestia au pus insa mingea sub sa si au tras haturile in directie opusa, alegind mai cosmopolita Croatie ca partener de pase scurte.

Mircea Sandu a mers insa si a doua oara cu urciorul la apa, promitind electorilor sa il voteze pentru a vedea live finala Cupei UEFA din 2009. El a spus la Bucuresti, dar forul continental a decis ca Istanbulul sa-si pregateasca nocturna in anul in care FRF taie tortul centenar, iar votantii Nasului eventual sa faca rezervari la un charter cu destinatia Turcia.

Si, ca intr-o telenovela de prost gust in care nu se intimpla nimic, dialogul absurd continua, presedintele FRF anuntind saptamina trecuta, cu nonsalanta, ca sefii UEFA si ai FIFA i-au promis ca 2010 va fi anul Romaniei. Cu conditia, dosita la vedere in spatele declaratiei, ca Mircea Sandu sa fie jupin la FRF si la acea data.

Intre timp, nationala de fotbal se