Poleiala in care e invelit un produs ne poate face sa-i simtim altfel gustul. Lucrul e valabil pentru carti in mai mare masura decat pentru ciocolate. E de presupus in mod rezonabil ca, publicata in colectia"Istorie" a Humanitasului, Burghezia romana* a lui Zeletin va fi citita ca o foarte obisnuita carte de istorie. E de as­teptat si ca, reeditata fara nici un aparat critic sau comentariu si privata chiar de prefata cu continut biobibliografic ce insotea precedenta editie Humanitas din 1991, aceasta carte va fi primita ca una ce isi poate sa­tisface cititorii din 2006 cam in acelasi fel in care ii putea edifica pe cei din 1925, cand a vazut pentru prima oara lumina tiparului. Suntem invitati, deci, sa il ci­tim pe clasicul interbelic ca pe un contemporan de-al nostru, si nu ca pe o figura din vremea lui Ionel Bratianu sau Corneliu Zelea Codreanu. Ni se sugereaza, in plus, ca cea mai fireasca eticheta pe care i-o putem aplica autorului ce isi poate infrunta posteritatea fara adnotari si comentarii este aceea de "istoric". Un istoric suficient de "obiectiv" pentru a lasa publicului satisfactia unui contact nemijlocit cu textul sau si voluptatea unor interpretari personale. Lucrurile n-ar fi prea grave daca ar fi vorba doar despre un act editorial. Faptul de a putea fi reeditati din cand in cand in acest fel este chiar o marca distinctiva a marilor clasici. Zeletin nu ar face deci exceptie, si nici editia de laHumanitas nu ar fi diferita de nenumarate altele. Problema consta in aceea ca, spre deosebire de alti asemenea clasici, Stefan Zeletin a fost consacrat printr-o lectura fundamental gresita, pe care re­editarile sale succesive nu fac decat sa o perpetueze. Alti autori care impartasesc acelasi statut de repere fundamentale ale manualelor scolare si ale culturii generale beneficiaza de o perceptie a publicului ce se situeaza undeva in spatiul dintre diversele interp