La început a fost Che. Che Guevara, pe numele său adevărat Ernesto Rafael Guevara de la Serna. Şi poate că nu ar fi fost nici el, dacă nu ar fi existat Alberto Korda, un fotograf ce a intrat în istorie, la braţ cu El Commandante. Lumea capitalistă îşi descoperise, cu mult înaintea căderii comunismului, atracţia faţă de simbolurile de dincolo de Cortina de Fier. În deceniul opt, Che domina de unul singur piaţa occidentală. În deceniul nouă, americanii ascultau la radio discursurile politice ale lui Reagan, care le vorbea despre Imperiul Răului, dar continuau să traverseze magazinele în căutarea de obiecte ce aminteau de comunism. Se pune întrebarea de ce făceau asta, într-un moment în care sfîrşitul comunismului era la fel de aproape ca obţinerea unui titlu mondial la fotbal de selecţionata Mozambicului. Era, pe de o parte, un reflex de frondă la adresa lumii capitaliste, în care trăiau, şi pe de altă parte, dorinţa de a fi "altfel" într-o lume dominată de un marketing agresiv şi totodată previzibil. Unificarea celor două Germanii a deschis perspectivele unui nou tip de comerţ cu pietre din Zidul ce despărţise pentru patru decenii Lumea Liberă de statele aflate după Cortina de Fier. Noul stat german unificat s-a simţit "obligat" de piaţă să care, săptămînal, maşini întregi cu pietre, pe care turiştii le introduceau, cu teama de a nu fi văzuţi, în bagaje, cu impresia că vor duce acasă, pe o măsuţă oarecare, o parte din istoria europeană. Nemţii nu inovau nimic, ei copiau doar modelul grecesc impus pe Acropole. Destul de repede, Germania unificată a observat că, din trecutul roşu al surorii din Est, se pot scoate bani foarte mulţi. Celebra bască a soldatului din RDG a fost multiplicată, pînă la exasperare, în noile fabrici de confecţii, de această dată burgheze şi vîndute în muzeele Berlinului sau, pur şi simplu, pe stradă. Germania a dat tonul, dar procesul de sco