Putine sunt bilanturile lui Traian Basescu in care sa nu incolteasca si sa infloreasca lauda ca in mandatul sau justitia a devenit independenta de politic. Chiar daca nu intotdeauna si precizeaza, presedintele intelege prin asta ca asupra procurorilor si judecatorilor nu se mai fac presiuni pentru ca un politician sa fie lasat in pace, deoarece e „de-al nostru“. Pe Traian Basescu nu-l iubeste subtilitatea. Intre Domnia sa si nuanta e un divort ca intre omul cavernelor si mâncatul cu tacâmuri de argint. Asta explica interpretarea otova a formulei: nu se mai fac presiuni asupra justitiei din partea factorului politic. Sa admitem, de dragul jocului, ca procurorilor si judecatorilor nu li se mai dau indicatii sau sugestii pe cine sa ia in colimator si pe cine nu. Inseamna asta ca asupra Justitiei nu se mai fac presiuni dinspre factorul politic? Nici vorba. Pentru ca o presiune mult mai mare decât indicatia concreta e presiunea generala pentru a actiona intr-un anume sens. E ceea ce se intâmpla cu lupta impotriva coruptiei. Sau, mai precis, cu descoperirea, anchetarea si condamnarea celor care corup sau se lasa corupti, pentru ca lupta impotriva coruptiei, proces complex, imbratisând numeroase aspecte, a fost redusa la activitatea DNA. De un an si ceva, Traian Basescu nu osteneste a cere DNA descoperirea si anchetarea coruptilor. Mai mult, dat fiind ca multi dintre cei arestati preventiv, cu taraboiul mediatic de rigoare, sunt eliberati de instante, presedintele a gasit de cuviinta sa denunte judecatorii si, mai ales, sa atace virulent Codul de Procedura Penala, pentru ca ar oferi avocatilor chichite. Intr-o tara asezata, cu o Justitie realmente independenta, care isi vede de treburile sale indiferent ce ar spune stabii politici, astfel de declaratii prezidentiale n-ar avea alt efect decât unele surâsuri ironice. România nu este insa o tara asezata. Puterea politica ramân