Planul anuntat de autoritatile britanice in 26 septembrie, de a impune un control strict asupra valurilor de emigranti provenind din Romania si Bulgaria, s-ar putea dovedi un fel de rege Canute* in­­cercand sa tina piept marii. In definitiv, cele doua tari sunt la doar cateva sap­tamani distanta de integrarea inUE ca membri cu drepturi depline. Cu toate aces­tea, Tratatul de Aderare prevede po­sibilitatea punerii in aplicare a unor "masuri nationale", in urmatorii doi sau poate chiar cinci ani, care ar permite Marii Britanii sa introduca un regim special pentru acordarea permiselor de mun­ca. In prezent, exista, cu siguranta, o mare preocupare legata de capacitatea statului de a-si gestiona controlul asu­pra frontierelor. Guvernul condus de Tony Blair a sustinut procesul globalizarii cu un entuziasm mai mare decat al ori­ca­rui alt stat european. Incepand cu valul de aderare din 2004, piata locurilor de munca a fost deschisa pentru mai mult de jumatate de milion de persoane. Companiilor straine li s-a oferit posibilitatea sa-si expuna ofertele pe piata economica din Marea Britanie. Pana de curand, politica fata de imigranti a fost una extrem de generoasa, dar oficialii in­competenti din cadrul Ministerului de Interne nu au reusit sa faca distinctia in­­tre asa-zisii aplicanti si cazurile autentice. In general, cei peste o jumatate de milion de polonezi care muncesc in Marea Britanie nu sunt foarte nepopulari. Ei sunt albi, de religie crestina si nu au foarte multe obiceiuri dezagreabile, cu ex­ceptia faptului ca stau claie peste gra­mada in imobile mici, inchiriate, pentru a face economii. Muncitorii de profesie, in special instalatorii si constructorii, sunt con­siderati o adevarata mana cereasca, asigurand o competitie la forta de munca autohtona, care, cel mai adesea, pretinde sume enorme pentru servicii de proas­ta calitate. Polonezii si-au castigat reputatia de