Sefii companiei "Gabriel Resources", detinatoarea a 80 de procente din "Rosia Montana Gold Corporation", joaca, de ani buni, la aceeasi masa cu cei ai catorva organizatii neguvernamentale o partida de poker cu o miza imensa: cea mai mare exploatare auro-argintifera din Europa. Daca ne luam dupa declaratiile oficiale, in strafundurile pamantului mai sunt inca 310 tone de aur si vreo 1.600 de tone de argint, ceea ce ridica tensiunea la masa de joc la cote insuportabile. Compania poate castiga potul, chiar si cu o cacealma, pe cand ONG-urile doresc doar sa strice jocul. De pe margine privesc, cu ochii sticlind, autoritatile, care au ratat sansa de a intra si ele in joc, dupa ce smecherii din timpul guvernarii CDR au cedat pe nimic (?) 80% din jetoane. Compania a schimbat pana acum de cateva ori directorii, care au stiut sa plece cu buzunarele pline si fermoarul tras la gura, iar proiectul a "avansat" pana la faza de consultare publica, in ciuda contestarilor si acuzatiilor venite din cealalta parte a mesei de joc. Totusi, pentru a plusa pe final, "Gabriel", "Goldu", cum ii spun localnicii, are nevoie de multi bani pe care va incerca sa ii obtina aratand investitorilor (fonduri de investitii, banci) o parte din carti. Practic, compania nu are fondurile necesare pentru a construi mina, lucru recunoscut in documentele de uz intern. Are, insa, dolari multi pentru a unge rotitele administratiei, prin cele mai inedite moduri (vezi plata facturii telefonice a primarului din Rosia Montana sau sponsorizarea unor evenimente in spatele carora stau interese politice), creand, totodata, si o multime de asteptari din acest punct de vedere. In acest fel, compania s-a trezit prinsa in propriul joc: autoritatile tergiverseaza acordarea unor avize, indiferent de lege, evitand sa vanda gaina care face oua de aur. Spre exemplu, o administratie locala din Apuseni a conditionat aprobarea