Cetateanul de buna-credinta care a ur­marit cu constiinciozitate dezbaterea despre noii sefi ai serviciilor secrete si despre nevoia de democratizare in sistemul sigurantei nationale va fi fost, desigur, uimit sa constate cat de usor au fost validati de parlament cei doi can­di­dati desemnati de presedintele Traian Ba­sescu pentru functiile de director alSRI si, respectiv, SIE. Cu toate artificiile retorice antiprezidentiale ale lui Crin Antonescu si ale conservatorilor, George Maior si Claudiu Saftoiu au obtinut suficiente voturi pentru a putea fi instalati cu doua zile mai tarziu la conducerea celor doua servicii. Am asistat si la un transparent joc de scena: liberalii l-au votat pe Claudiu Saftoiu, desi era mai apropiat de infieratul presedinte decat George Maior, pe care nu l-au votat; conservatorii in schimb l-au votat pe George Maior, dar nu si pe Claudiu Saftoiu. In viziu­nea celor doua partide, onoarea de con­testatar a fost salvata. O analiza lucida si atenta dezvaluie insa ineficienta dis­cursului contestatar cand nu este sus­ti­nut de actiuni practice. Ne-am fi asteptat macar la o dezbatere de fond in plenul parlamentului asupra mandatului celor doi, mai ales ca so­cietatea civila isi manifestase ingrijora­rea fata de desemnarea domnului Maior ca director alSRI. Coalitia pentru un Parlament Curat a obiectat la aparte­nen­ta sa politica, avand in vedere istoria recenta a PSD, sub guvernarea caruia serviciile nu s-au distins printr-o ruptura radicala cu trecutul recent al angajatilor lor. Tot CPC a cerut ca noii directori sa rea­lizeze un audit al modului in care au fost gestionate dosarele Securitatii de catre SRI. Nici una din aceste idei nu s-a regasit in dezbaterea parlamentara - care nici macar nu a fost o dezbatere adevarata, ci o sedinta plenara obisnuita, abordata de partide prin prisma unor calcule politice facute "la rece": PNL si PC si-au dozat op