Am mai scris despre Berlinul muzical, sub aproximativ acelaşi titlu, în urmă cu patru ani. Acum suntem din nou (Dan cu mine) pentru o săptămână entuziastă la Berlin, pentru jubileumul Wissenschaftskolleg (25 de ani de la înfiinţare). Oraşul ni se pare, ca de fiecare dată când îl revedem, schimbat, modernizat, încă o construcţie monumentală e definitivată. De data aceasta, fosta "Leehrter Bahnhof", gara care despărţea estul de vest, a devenit "Hauptbahnhof", iar în jurul ei perspectiva e complet înnoită. Uimitor cât de dinamic poate fi acest oraş enorm, de care ne leagă doar evenimente faste ale vieţii noastre artistice, din 1999 încoace!
Chinezi la Filarmonică
În acest sfârşit de septembrie cu faţă de vară indiană, căutăm felii de viaţă muzicală la care să asistăm cu destulă lăcomie. Uite un concert simfonic la Philharmonie, duminică, 24 septembrie, cu dirijor chinez, pianist chinez, compozitor chinez şi Deutsche Symphonie Orchester Berlin.
Ascensiunea spectaculoasă a unor muzicieni chinezi în spaţiul vestic este o realitate de care încă sunt (în mod prostesc) suprinsă. Mă gândesc că ei cresc într-o altă mentalitate artistică şi că le-ar fi greu să-şi acordeze sensibilitatea la repertoriul tradiţional european, aşa cum mie încă mi-e dificil să pricep mecanismele culturale subtile ale operei chineze, de exemplu. Dar se dovedeşte că acest gând e de fapt o prejudecată. Dacă în domeniul compoziţiei, într-adevăr, moştenirea chineză răsună evident în partituri de Tan Dun, Qigang Chen sau Xiaogang Ye, în interpretarea muzicilor clasico-romantice europene ereditatea pare (sau trebuie?) a fi ştearsă.
Îl ascultasem în înregistrări pe un mare pianist al momentului, Lang Lang. Am avut acum ocazia să-l văd la Filarmonica din Berlin pe tânărul de 24 de ani Yundi Li, câştigător al prestigiosului Concurs
