Limbajul publicitar actual utilizează tot mai mult varietăţile regionale şi sociolingvistice ale limbii. În ultima vreme, spoturile publicitare traduse şi în genere cele cu aspect neutru-internaţional au fost puternic concurate de mesajele pitoreşti, cu specific local. Comicul contrastului dintre produsele moderne şi cadrul tradiţional este valorificat în primul rînd de imagine (cu ciobani, oi, găini, gîşte, ogrăzi, şoproane, cocioabe); se pare chiar că imaginile cu elemente parodic-autohtone au primit mai multe premii la diverse festivaluri, unde au adus probabil o notă de originalitate. În crearea efectului comic joacă un rol important şi limbajul - care are însă dezavantajul de a funcţiona doar pe piaţa intenă. Există reclame care marchează autenticitatea produsului prin cea a limbajului: regional (mai ales moldovenesc sau ardelenesc) sau pur şi simplu popular, incult, uneori argotizant. Cele mai marcate de pitorescul local par a fi reclamele la băuturi (care mizează adesea pe autenticitate maximă şi umor); simţului comic al femeilor pare să i se acorde, deocamdată, mai puţină încredere: reclamele la detergenţi rămân la fel de dezolant de banale şi artificiale.

Limbajul este adesea asociat altor mărci sociale (locuinţă, îmbrăcăminte, comportament, nume). Mediul evocat cuprinde semnale uşor de recunoscut: românul mediu e plasat în bucătăria de bloc, din care se întrevăd mobila-tip, mileuri, jucăria Donald de plastic etc.; muncitorul prototipic e însoţit de baracă, basculantă, maiou, cipilică, trening, sticlă de coniac. De fapt, aceste mesaje publicitare au un dublu destinatar: pentru vînzarea produsului (bere, coniac ieftin, credite etc.), se adresează chiar mediului pe care îl reprezintă; prin accentuarea semnalelor, se adresează însă şi unui spectator cult, care urmează să aprecieze performanţa estetică, autenticitatea mimesisului, fibra caragialian