Cartierul craiovean Rovine s-a vrut de la inceput mai „aerisit“ decât celelalte cartiere de blocuri ale municipiului. Caselor de aici le-au luat locul blocurile de locuinte imediat dupa cutremurul din 1977. Au trecut de atunci aproape 30 de ani, iar lucrarile n-au fost terminate nici pâna acum. Una dintre zonele care, din punct de vedere edilitar, au avut cel mai mult de suferit dupa 1989 in municipiul Craiova este cartierul Rovine. Acesta a ramas aproape izolat de restul orasului, intrucât la momentul rasturnarii regimului comunist nu se realizasera inca soselele de legatura cu principala artera a orasului - Calea Bucuresti. 14.000 de apartamente pentru 50.000 de locuitori Initial, cartierul era doar o mahala cu case insiruite pe ulite inguste. Locuiau aici mai ales ceferistii, care erau aproape de locurile lor de munca. Zona a fost destul de serios afectata la cutremurul din 4 martie 1977, astfel ca autoritatile comuniste au luat decizia de demolare imediata a tuturor caselor care nu se potriveau cu viziunea de urbanizare cu orice pret din acea vreme. Doar câteva case si o biserica au scapat atunci de buldozerele care radeau totul in cale. Nici nu se asternuse bine praful in urma buldozerelor, ca planul noului cartier, conceput de arhitectul Radu Brindusoiu, era deja gata. La proiectarea cartierului, arhitectul Brindusoiu a incercat sa evite un fenomen care se manifestase in alte doua cartiere (Craiovita Noua si Brazda lui Novac) - este vorba despre asa-numitele plombari, constând in indesirea imobilelor prin amplasarea ulterioara, prin reproiectare, a unor noi blocuri intre cele existente. Planul cartierului prevedea construirea de blocuri care sa insumeze circa 14.000 de apartamente, in care sa locuiasca aproximativ 50.000 de oameni. Adio tramvai, adio bulevard! A venit insa 1989. Demolarile au incetat, spre bucuria a mii de oameni care si-au vazut salvate casele