Pentru ca mi-am terminat provizia de carti cumparate de prin strainatati si de romane imprumutate de pe la prieteni, m-am aventurat intr-o seara prin librariile din Bucuresti sa caut ceva care mi se potriveste in actuala stare de spirit (astenie de toamna). Adica nici vreun tratat de filosofie metafizica, dar nici vreo Bridget Jones de mana a paispea, cum sunt mai toate caricaturile de eroine chick lit. Ceva care sa ma prinda, sa ma relaxeze si sa fie atat de bine scris incat sa pierd jumatate de noapte cu romanul respectiv, fara sa fiu obosita a doua zi.
Si am cutreierat prin vreo trei librarii. In fiecare, fara exceptie, m-au intampinat mormane din "Codul lui Da Vinci", in "n" variante: cu coperta mai groasa sau mai subtire, in limba engleza sau in limba romana, de dimensiuni mai mici sau mai mari, cu sau fara ilustratii, cu sau fara glosar si explicatii suplimentare. Dupa ce am reusit sa trec de rafturile cu pricina, ma asteptau alte creatii de acelasi tip: ceva de genul "Adevaratul cod al lui Da Vinci (o pastisa evidenta dupa adevarata Mama Omida", mi se pare mie), Codul lui Da Vinci intr-o noua interpretare, Cheia codului lui Da Vinci etc. Si, in al treilea rand, zeci de carti provenite din acelasi bogat filon al pseudoliteraturii: Misterul sau comoara templierilor (sau ambele, nu mai sunt sigura), un roman "tulburator" scris de "adevarata" descendenta a Mariei Magdalena, Camera de chihlimbar, Furtuna, Asasinii - toate niste palpitante aventuri in care invariabil isi fac aparitia francmasoni, cavaleri ai unor ordine care dateaza de prin Evul Mediu, foarte putin mediatizate, dar cu atat mai influente si, dupa caz, malefice sau pur si simplu pastratoare ale unor secrete care, daca sunt dezvaluite publicului larg, vor provoca: a. Apocalipsa; b. Al treilea razboi mondial; c. Revenirea nazistilor la putere; d. Orice tip de catastrofa, atata timp cat e foart
