Nici nu s-a racit bine cenusa lui Silviu Brucan, ca inamicii sai deja suna atacul. In paginile Tricolorului, Vadim Tudor mentiona "acest batran evreu sangvinar, dar inteligent" - apreciere de-a dreptul magulitoare avand in vedere sirul invectivelor formulate, de-a lungul anilor, la adresa lui Brucan.
Spre deosebire de "tribun", Vladimir Tismaneanu a preferat sa ignore existenta celui devenit principalul sau concurent pentru titlul de cel mai consacrat politolog roman. Totusi, necrologul aparut in paginile revistei 22 (nr.
864) demonstreaza ca de fapt domnul Tismaneanu obisnuia sa cugete mai mult la persoana lui Brucan decat s-ar fi putut crede, parerea domniei sale despre cel disparut fiind de asemenea natura incat recenta remarca a lui Vadim devine de-a dreptul caritabil
Lista acuzelor este lunga, iar prezentul sumar unul fragmentar.
Potrivit lui Tismaneanu, Brucan a fost: Un intrigant pe viata si un adept al stangii pana la moarte; un opresor de mare cruzime pe parcursul primelor decenii de comunism; sotul unei "infocate staliniste", cu mare probabilitate agenta; un pseudoreformator ipocrit - contestarea lui Ceausescu survenind din stricte considerente tipice "vechii garzi comuniste"; artizanul grupului de putere
fesenist si ideologul-sef al acestuia pe parcursul stadiului incipient al FSN; un politolog mediocru; un aparatcic incercand marea cu degetul ideologiei si nicidecum un intelectual dotat cu spirit critic; un adversar al democratiei liberale.
Aparent, domnul Tismaneanu doreste sa-l ingroape pe Brucan de-a binelea si definitiv. Intentia sa va fi mai greu realizabila decat ar putea banui.
Statutul de exeget al Romaniei contemporane, obtinut prin intermediul emisiunilor tv si la care domnul Tismaneanu nu face referire, i-au permis lui Brucan stabilirea unei legaturi cu publicul, astfel incat
