Grabindu-se sa declare ca invatamantul ro­ma­nesc este "mediocru", presedintele Basescu a formulat, ca sa parafrazam o formula a lui Karl Kraus, deo­potriva, " o jumatate de adevar" si "un adevar si jumatate": o jumatate de adevar, fiindca, adesea, invatamantul nostru nu e nici macar mediocru, ci e submediocru, calitatea lui, in ansamblu, de­gradandu-se constant in decursul ultimului dece­niu. In general, se invata fara eficienta, copiii nu ca­pata cultura generala, nici deprinderi de a gandi in­dependent, nici obisnuinta si placerea de a citi. Invata, in schimb, si chiar de la personaje cunoscute pe scena politica sau culturala, ca plagiatul sau copiatul sunt, daca nu licite, nu foarte grav sanc­tionabile si ca, in general, a pacali sistemul este un act firesc. Industria meditatiilor suplineste cat poate ceea ce scoala a renuntat sa mai faca, asa cum suplineste si veniturile profesorilor pe care statul a uitat sa-i mai salarizeze cum se cuvine. Universitatile, de stat sau private - prea multe si lipsite adesea de cadre corespunzatoare -, obse­da­te sa primeasca bani cu orice pret, obtin adesea ve­nituri cu pretul umflarii numarului de studenti, di­minuarii competitiei intre acestia. Bugetarea "pe cap de student", introdusa de prea mult laudatul An­drei Marga, s-a dovedit o eroare fatala. Noi ce­rin­te legate de cercetare - legitime in sine - nu sunt completate de investitii corespunzatoare. Casta pro­fesorilor plini domneste, cu salarii mari si ore pu­tine (dupa promovari adesea discutabile din anii tre­cuti), peste "masa" de conferentiari, lectori, asis­tenti, preparatori - in ansamblu mult mai rau pla­titi. Ultimii sunt insa atat de rau platiti, incat numai sminteala sau o sustinere familiala puternica l-ar putea determina pe un tanar dotat sa aleaga cariera universitara. Pe de alta parte, spusele presedintelui contin si un"adevar si jumatate", fiindca mediocritat