Fotografii de Sonia Cristina Stan Bucurestiul a fost paralizat pentru o saptamana de un eveniment fara precedent pentru romani: al XI-lea Sommet al Francofoniei. Nu ca Romania n-ar mai fi organizat reuniuni la nivel inalt, dar ele n-au avut niciodata o asemenea amploare. Desi mediatizat, evenimentul i-a descumpanit pe romani, care aveau sa traiasca multe si contradictorii emotii pe toata perioada desfasurarii lui. Poate cea mai pregnanta a fost uimirea! Francofonia a venit - "chez nous!"-, a vazut, a expus, a dezbatut, a plecat. Cu ce am ramas dupa toate acestea sau, cum ar spune francezul, "a quoi bon"?

Mii de "morcovi" portocalii, inalti de-un cot, semanand teribil cu caciulita lui Oblio, au fost plantati de catre politistii de la Circulatie de la un capat la altul al Capitalei. Ei au taiat pur si simplu Bucurestiul in doua, incepand de la Aeroportul Henri Coanda, trecand pe la Arcul de Triumf si Calea Victoriei, si pana la Palatul Parlamentului, cu extensii intermitente pe la Cotroceni si Universitate, croind traseul delegatiilor oficiale dupa principiul "o banda pentru bucuresteni, doua benzi pentru francofonie". Cam tot de trei parti a fost si ea, francofonia, care s-a vazut la Bucuresti: una pentru oamenii de stat si politicieni, alta pentru bucuresteanul de rand si alta pentru elite.

Francofonia strazii

Ce i-a surprins dar pe bucuresteni? Luati pe sus de valtoarea informatiilor despre acest eveniment, avand o definitie aproximativa despre termenul de francofonie, ei au fost uluiti sa afle ca francofonia n-a fost inventata in Franta, ca din ea fac parte preponderent diverse tari exotice din Africa, dar si Bulgaria sau Ucraina! Ca francofonie nu e totuna cu francofilie (aici a ajutat si domnul Pruteanu, care a tinut sa explice poporului in direct care e diferenta sensibila) si ca sommet nu se poate pronunta summit decat daca vre