Constantin Saplacan, Adrian Stefanescu, Willi Spindler, Mathias Bohn si Gheorghe Barsan, cinci prizonieri de razboi aflati in taberele de repatriere din Italia, au fost parasutati in Romania Populara in septembrie 1951. Nu-si mai vazusera familiile, nu mai stiau nimic din tara de aproape un deceniu. Naivi, debusolati si lipsiti de puterea de a supravietui, fiecare dintre ei a intrat in capcana propriei slabiciuni.
Saplacan a fost prins, beat, intr-un bufet. Adrian Stefanescu (pe numele sau adevarat Puiu Ilie, un fost marunt hot de gaini) a fost arestat intr-un tren in timp ce incerca sa vanda cocoseii de aur cu care fusese platit pentru a deveni "spion". In fine, Willi Spindler a decis ca el se lasa de spionaj si s-a predat organelor de militie. Aceasta "misiune" a fost una dintre "reusitele" contraspionajului romanesc. Pe masura spionilor care intrasera in frig, ofiterii Securitatii s-au impaunat si de asta data cu slabiciunea si prostia semenilor, intr-un razboi rece fara sfarsit.
Singura operatiune directa a Securitatii indreptata impotriva "grupului de spioni" a fost cea declansata in noaptea de 14 spre 15 decembrie 1951 si a avut drept urmare prinderea lui Bohn si sinuciderea lui Barsan. Cei doi se ascundeau de mai multa vreme intr-o sura din Sarata, unde primisera adapost de la un taran. De mai multa vreme, erau insotiti si sprijiniti de doi liceeni din Fagaras, Mircea Coman si Serafim Ilisie, zis Doru. Acestia il intalnisera intamplator pe soseaua dintre Scorei si Porumbacu, la mijlocul lunii noiembrie, pe Puiu Ilie, care le facuse cunoscut faptul "ca sunt venit din Apus cu misiunea de a culege informatii".
Dupa dezmembrarea grupului, tinerii fagaraseni i-au adus pe ultimii doi agenti ramasi in libertate in comuna Sarata. Aici, adapostiti mai intai in locuinta parasita a bunicilor lui Doru Ilisei si apoi in sura lui Gheorghe Comanici, cei
