Scotia nu mai face fotbalisti, dar n-a incetat sa scrie, cu o litera asudata si tea­pana, povestea impotrivirii la lipsa de demnitate. Cine a vazut Scotia-Fran­ta, sambata trecuta, peHampden Park, poate intelege cum anume se petrec re­vol­tele virtutii impotriva talentului si a fru­musetii naturale. Franta a sosit convinsa ca nu poate pierde si ca va castiga prin deplasamentul estetic neasemuit care o insoteste mereu. Erau acolo, in aceasta stare de superioritate neta, si finala pierduta in fata unei Italii impenetrabile, si ascensiunea fenomenului Lyon. La un loc, acest cocktail apoteotic si se­du­cator a facut 90 de minute de fotbal cursiv, chiar castigator, in orice alte con­di­tii. Problema a fost Scotia sau, mai bine zis, impotrivirea la dictatura stilata a valorii pure. Scotia a raspuns cu o con­tra­valoare etica: credinta irationala. Anglo-saxoni nevazatori clarvazatori Spre deosebire de fanatism, credinta ira­tionala a scotienilor e, in fotbal ca si in restul vietii lor ploioase si intunecate de ceturi vantoase, o pavaza, un blindaj gros, care apara de iluzii si impinge via­ta inainte, indiferent de circumstante si opo­nent. Cu alte cuvinte, scotienii sunt una dintre acele natii chinuite ale lumii an­glo-saxone care au invatat sa isi impuna o orbire totala la aparente si deficit, sa faca lucruri pe deasupra impresii­lor si prejudecatilor curente. E Franta o campioana mondiala redusa la titlul de vicecampioana de capul rau ganditor al lui Zidane? E Franta un grup statuar in mis­care, cu punctul de sustinere in coap­­sele lui Makelele si cu un lustru acut in sprinturile scaparatoare ale lui Henry? Poate. De fapt, sigur. Dar nu in Scotia. Nu peHampden Park, sambata, 7 octombrie. Acolo a fost 1-0 si un meci superb de fotbal fara spectacol. Logica ghinionului Diferenta intre lipsa de valoare pura a scotienilor si Franta e diferenta intre Sco­tia si restul lumii. D