Nu stiu daca sloganul "Clientul nostru, stapanul nostru", pe care eu l-am auzit cand eram copil, adica pe la sfarsitul anilor '70, e de sorginte socialista sau venea din capitalism. Cert e ca mie imi suna bine, dovada ca mi-a ramas pana astazi in memorie. Iar in ziua de azi, aproape totul se petrece astfel incat "clientul sa fie multumit". Se da osteneala, adica. Povestea-i ca de cele mai multe ori acesta e greu de satisfacut. Fie are pretentii prea mari, fie... osteneala-i de vara. Subtire, cum ar veni. O specie aparte a clientului traieste si se dezvolta in lumea politicii. Cateodata la suprafata, de cele mai multe ori in subteranele ei. Clientul politic este, de regula, membru de partid. Dar daca vrea sa-si pastreze anonimatul, nu are carnet. Adevaratul client prefera distanta. Insa are in familie membri. De partid. In 90 la suta dintre cazuri clientul poseda firme. Iar ele trebuie sa lucreze. Cu profit. Ca sa fie eficiente, firmele trebuie "sa prinda" contracte serioase. De ce le prinde tocmai clientul, si nu altul? Pentru ca a fost baiat destept, cu "potential" si a dat o mana de ajutor la momentul oportun. In timpul campaniei electorale a bagat mana in buzunar si a cotizat. A "investit". La negru, de cele mai multe ori. Iar banii lui au impins inainte, spre scaunul de viceprimar, primar, consilier local sau judetean, senator ori parlamentar, cate-un membru. De partid. Care acum se simte obligat (moral, nu?) sa-i restituie... datoria. Si cum buzunarele lui sunt inca lipsite de consistenta, ii da un contract. Sau mai multe. Pe unele, "la liber", pe altele - prin licitatie. Si ca sa fie clientul multumit, licitatia e castigata chiar de domnia sa. In 10 la suta dintre cazuri, clientul a pus osul inainte de alegeri: a lipsit afise, a pazit sediul partidului, a raspuns la telefoane, si-a pus masina la dispozitie pentru deplasarile in judet, a mai dat si el un sf